TABLETA DE VINERI
Ceva ani în urmă, am fost într-o deplasare de serviciu în SUA și printre rigorile impuse de gazde era și prezentarea unui filmuleț despre localitatea din care veneam (eram 10 ziariști de pe ambele maluri ale Nistrului). L-am rugat atunci pe colegul Vadim Șterbate să-mi „zdrobească” o „lucrare cinematografică”, precum știe el s-o facă, pe care n-am văzut-o în prealabil, dar am decis să o savurez împreună cu gazdele de peste Ocean. Și vă spun sincer, fără nici o exagerare, m-am simțit atunci deopotrivă copleșit și mândru de cele văzute. Ba mai mult, nici nu-mi venea să cred că Soroca și oamenii ei sunt atât de frumoși, iar eu am fericirea să fiu unul dintre ei.
Or, aceleași sentimente le-am trăit și duminica trecută, la Festivalul Mărului — 2022. Același oraș superb, aceiași oameni extraordinari! Și ce timp frumos ne-a oferit Dumnezeu în acea zi! Da, recunosc că sunt mai mult decât puțin sentimental și că uneori emoțiile prevalează asupra realităților, dar să mă contrazică acei care au altă părere… De altfel, fiind o persoană „specializată” în materiale media cu tentă mai negativă/satirică/sarcastică/ușor ironică, de data aceasta m-am decis să îngrop securea „răutății” și să scriu numai de bine (cu excepția a două subiecte — ca să nu fie prea bruscă trecerea de la un gen de jurnalism la altul, dar despre acestea mai spre sfârșit).
Așadar, la festivalul de duminică am văzut foarte multă lume bună și frumoasă care m-a făcut să cred că oamenii noștri, unii de bună voie, alții siliți de circumstanțe, se europenizează în ritmuri mai ceva decât schimbarea galopantă la față a lui Făt Frumos. Am văzut lume liniștită și dornică de a se manifesta frumos după o pandemie atât de dură și în pofida războiului nemilos din Ucraina, iar unele escapade ale unor tineri care au luat pe piept mai mult decât puteau duce (în materie de băuturi spirtoase) nu mi s-au părut respingătoare, ba chiar simpatice și menite să dizolve atmosfera de sărbătoare.
Bineînțeles, vioara întâi au fost producătorii de mere și de alte bunătățuri care, cu siguranță, au lăsat gura apă nu doar celor prezenți, dar și celor care au vizitat evenimentul virtual, prin intermediul pozelor și aparatelor de luat vederi. Priveam și savuram cu ochii din aceste produse și îi compătimeam pe acei care nu prețuiesc la justa valoare munca agricultorului, a producătorilor de mere în special și își permit să treacă peste fructele ca din poveste cu șenilele tractoarelor. Ce răi și hâdoși sunt acei oameni, care mai au tupeul să ne calce pragul și să ne considere prieteni și parteneri! Ce mult respect și admirație merită țăranii noștri! Ce roade frumoase dau pământurile, deseori căzute pradă secetei, dar irigate, cu atâta răbdare și înțelepciune, de sudoarea țăranului! Închinare până la pământ, Oxana Petrovici, Lilia Morari, Valentina Bric, Pavel Cebotari, Vladimir Ivanov, Constantin Andriuță, Victor Său, Mihai Eftodii, Petru Cojocaru și toți ceilalți pomicultori pentru mărul din scriptură, vorba lui Grigore Vieru.
Jos pălăria în fața organizatorilor Festivalului, în persoana Consiliului Raional, Filialei Soroca a Camerei de Comerț și Industrie și, cum altfel, a Secției raionale Cultură și Turism (apropo, dacă toate subdiviziunile Consiliului raional ar lucra ca această secție, raionul Soroca ar fi departe de tot). Meritați toate aplauzele, Iurie Tănase și K, Grigore Bucătaru și K, Lilia Catruc și K. Și cum să nu menționez pe acest colț de pagină artiștii care au întregit sărbătoarea, extraordinarul band-ul lui Ion Vorotneac, soliștii Tamara Boboc-Coșciug, Corina Teleatnic, Iulian Spinei și atâția alții care prin măiestria lor interpretativă ne-au pus palmele la grea încercare și ne-au făcut mândri că suntem soroceni.
Despre cele două lingurițe cu dohot nu voi face mare tam-tam, fiindcă doar una din ele își merită calificativul, cealaltă fiind doar o nevinovată circumstanță atenuantă ce nu a fost sesizată de multă lume, care în zi de sărbătoare și-a permis nițel răsfăț și nițică doză de alintare. Este vorba despre prețurile exagerate la unele produse, să zicem non-mere, dar… Nimeni nu a băgat mâna în buzunarul cuiva, ba dimpotrivă — peste tot erau cozi, unele aparent neterminabile, ceea ce m-a făcut să cred că dacă a fost cerere, de ce să nu fie și preț (exagerat, în unele cazuri)… Cealaltă „nedorazumenie” (pentru buzoieni — nebuloasă/confuzie) a fost prezența pe scena festivalului a consilierului ambasadorului FR la Chișinău, care a zis, în zeflemea, că rușii iubesc merele moldovenești (sorocene), știind că în realitate țara lui a impus embargou fructelor moldovenești (cu unele excepții, despre care nu vreau să vorbesc, fiindcă mă bag în păcate). Se zvonește că acesta a fost invitatul unei persoane anume, dar cine l-a poftit pe scenă rămâne o enigmă…
În fine, și de data aceasta Soroca și sorocenii am demonstrat că merităm cu prisosință titulatura de „capitală culturală a Nordului”. Cel puțin.
